| DESPRE PREGATIREA PROFESIONALĂ (II) |
| Scris de Liviu Crişan - Director-general - Editura şi tipografia BALCANIC - Timişoara |
| Miercuri, 01 Octombrie 2003 00:00 |
|
Paşii făcuţi în asimilarea şi implementarea noilor procedee si tehnologii poligrafice cer o nouă viziune asupra compexului formării şi pregătirii cadrelor atât la nivel de conducere dar, mai ales, la nivelele de execuţie. Abordarea pregătirii din perspectiva fostelor şcoli, ori din cea a legislaţiei rămase în urmă, este o cale greşită, iar efectele negative nu întârzie sa apară: “nu mai avem cu cine lucra” sau “nu mai avem meseriaşi” sunt spusele multor colegi de breasla. Aceste S.O.S. - uri percepute deocamdată doar în rândul conducatorilor de tipografii ar trebui să ne dea de gândit deoarece, dacă multitudinea de cauze este disparată, în functie de viziunile fiecaruia, efectele sunt, invariabil, aceleaşi.
Măsurile care se impun a fi luate ţin atât de cadrul legislativ cât si de cel organizatoric. De exemplu, în “Clasificarea Ocupaţiilor din România” - nomenclator unitar al ocupaţiilor la care face trimitere noul Cod al Muncii - pentru grupele lucrătorilor poligrafi sunt întâlnite ocupaţii care au dispărut aproape în totalitate; unele dintre ele facând trimitere, mai degrabă, la istoria tiparului: culegător la maşina de cules si turnat rânduri (734101), culegător la maşina de perforat programe pentru maşinile de turnat text (734102), tipograf turnator la maşinile de turnat text (734105),stereotipar (734202), etc. Printr-o completare ulterioară emisă de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale - nr. 86/20 februarie 2001, s-a introdus totuşi ocupaţia de “grafician calculator” (411302). Neândoielnic că lista completărilor în domeniul poligrafic ar trebui să fie puţin mai lungă şi adaptată la legislaţia europeană din acest domeniu. Din punct de vedere organizatoric ar exista mai multe posibilităţi. Una dintre acestea ar fi propunerea iniţierii unor clase de poligrafie în cadrul grupurilor şcolare existente la nivel judeţean sau cel putin regional. Avantajul acestui mod de abordare ar fi că elevii cu aptitudini spre domeniul poligrafic se pot orienta spre acesta încă din anii premergatori, nemaifiind dependenţi de posibilităţile, uneori costisitoare, de deplasare si cazare la distanţe mari de casă. Bineînteles că, acest lucru, nu este simplu de realizat. Armonizarea teoriei cu practica - fapt extrem de necesar - este în strânsă concordanţă cu posibilitaţile de înfiinţare şi utilare a unor laboratoare dotate cu utilaje si aparatură cel puţin la nivel mediu. Practica însă, s-ar putea efectua în colaborare cu tipografiile din zonă interesate în recrutarea şi promovarea de personal calificat. Programele de învăţământ vor trebui revizuite şi introduse ementele tiparului modern aflat îl legatură activă cu computerizarea şi automatizarea proceselor de fabricaţie. Nu în ultimul rând, principiile de bază precum şi normele general valabile de prelucrare şi execuţie ale produsului finit necesită o atenţie aparte într-o viitoare tablă de materii. O altă propunere venită din sânul Asociatiei Tipografilor din Transilvania se referă la înfiinţarea unui centru de pregatire şi perfecţionare care să funcţioneze sub tutela asociaţiei. Aceasta ar beneficia de avantajul că posibilităţile de înfiinţare şi utilare a unui asemenea centru ar fi mai mari şi realizabile într-un timp mai scurt. Ramâne însă problema deplasărilor, a cazării şi altor inconveniente care însoţesc un mod de abordare centralizat pe termen mediu si lung. Mai degrabă această acţiune s-ar putea concretiza sub forma unui centru de perfecţionare a cadrelor care activează deja în imprimerii, pe durata a câtorva saptamâni, sub îndrumarea unor specialişti recunoscuţi din ţară sau străinătate. Evident că, în urma discuţiilor care vor mai avea loc cu ocazia unor întruniri viitoare, vor apărea şi alte idei şi mai cred că, în cele din urmă, se va ajunge la o soluţie bună dar, mai ales, aplicabilă. Nu sunt mulţi profesori familiarizaţi la zi cu evoluţia tehnologică din domeniu; în schimb, nu cred că ducem lipsă de foarte buni practicieni - oameni care au demonstrat că se pot face lucruri bune şi frumoase chiar dacă nu beneficiază de ultimele noutăţi în materie de utilaje şi echipamente. Cu puţin angajament şi cu o implicare adecvată, golul creat în toţi aceşti ani se poate umple dacă apelăm la o gândire novatoare şi lăsăm la o parte lamentările nesfârşite. În fond, vrând-nevrând, trebuie să mergem înainte şi să înţelegem că zidul care ne despărţea de lumea civilizată a cazut iar apariţia zorilor erei postindustriale este, practic, un fenomen ireversibil. |
